Dintr-o suflare
martie 31, 2009 at 7:07 pm | In Personal | 1 CommentIată,
se crapă de ziuă
şi eu te clădesc în cuvinte.
Râzând şi plângând,
castel de nisip
în care să-mi odihnesc
tinereţea.
Ţintesc spre cer
cu graţie şi disperare.
Zarea e-n sânge ca o garoafă,
Exact ca inima mea cu ochii verzi
peste care păşesc
în şir indian anii.
1 comentariu »
RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI
Lăsați un comentariu
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
Ce frumos scrii.
Continua…
Comment de emotional07 — aprilie 1, 2009 #